Campionatului Mondial de Jujitsu, 22 noiembrie 2013, Bucuresti
Primul Stagiu de Kalarippayattu (Kalaripayatt, Indian School of Martial Arts) din România
Kerala, India de Sud, Tara lui Dumnezeu (RO)Kerala, Southern India, God’s Own Land (EN)
„Medicina traditionala versus medicina industriala”
Demonstratie W.T.B. în deschiderea magazinului Decathlon – Polus Center, Cluj-Napoca
Octavian Butuza – Mereu al dumneavoastraZilele Clujului 2011 – prezentare
Stagiul National de Pregatire si Perfectionare al antrenorilor si intructorilor
Curs de initiere în tainele Shiatsu – Cluj-Napoca

Luni, 2 aprilie, ora 04, soneria mobilului ma trezeste instant, dupa un somn odihnitor, desi cu multe secvente filmate în subconstientul oniric. Matur si spal curtea interioara a templului Ashram-ului Dharmikam, ud florile, arbustii tropicali si zonele care trebuiesc purificate de forta apei ce izvoraste de la 200 m din pamântul Keralei.

O briza placuta, racoroasa, de arome exotice si betigase de santal aprinse în candelele înalte, din alama lustruita, ma învaluie, împreuna cu o rugaciune cântata care se aude de departe, de la un alt Ashram.

La ora 5 fix, statia fonica din templul nostru se pune în functiune, aducând o placuta concurenta pasarilor care zboara si fac  taraboi de dimineata. Prin frunzele imense si exuberante ale cocotierilor si bananierilor, ele scot sunete ce-ti dau senzatia de conversatie în contradictoriu, iar câteodata, parca arunca cuvinte grele, impudice spre câinii care latra bucurosi spre o dimineata care anunta canicula.

Dalele templului sunt calde de ieri. Jetul apei din furtun, si ea calduta, uda plantele care îsi  redobândesc brusc luciul si elasticitatea. Am senzatia ca, alaturi de multumirea mea interioara, plantele îmi vorbesc prin limbajul suplu al tulpinilor  si frunzelor, aplicându-mi de multe ori câte o pânza de paianjen pe fata, sau scuturându-si petalele de flori, dupa ce am maturat, ca să ma sicaneze.

Spuneam ca e luni si, daca stau bine sa ma gândesc, vorba aceea românească: „lunea nu creste nici iarba”, mi se pare de actualitate si în India. E liniste în tot Ashram-ul. Am observant ca aici week-end-ul este prins într-o activitate febrila, iar primele zile din săptămâna, domneste o relaxare în care munca se face „încet si cu treabă bună”. Drumurile sunt împânzite pe o parte si pe alta de indieni, unul lânga altul, care discută, îsi beau „chaya” (ceai negru îndulcit  si cu lapte) sau stau tolaniti în colbul drumului si au un aer de „dolce far niente”, senin.
…Pe la ora 6 ma îndrept spre Kalari  (sala de antrenament), unde îmi încep practica de dimineata, care include elemente de yoga, respiratii si exersarea tehnicilor de baza învatate aici.


Deja s-a scurs o luna de evenimente inedite, în plan spiritual si afectiv, de munca acerba, într-o atmosfera de sera tropicala, care, spre surprinderea mea, o tolerez cu placere. Cred ca asta se datoreaza si focalizarii cu care privesc orice eveniment, simţindu-ma ca un burete absorbant sau ca o lumânare care nu vrea sa se stinga.

Swami Nair Balachandran este o personalitate proeminenta a Keralei, conduce „Indian School of Martial Arts”, o scoala de excelenta cunoscuta în întreaga lume, mediata de Discovery Chanel si alte televiziuni occidentale, dar si prin realizarile si tinuta conservativa a mostenirii ancestrale.        
India de Sud a dat omenirii o gândire, Budhismul, si germenele Artelor Martiale Orientale. Din varietatea scolilor de yoga, Guru Ji Balachandran Nair este continuatorul traditiei yoga Bhakthi, yoga divinatorie, a accesarii lumii divine a panteonului Indian. Prin tehnica Nama Japa, prin repetitia numelui dumnezeiesc, se încearca contactarea acestuia pentru a-si dezvalui propria persoana si intentiile.
„Într-un anumit sens, fiecare om nascut pe pamânt este o reîncarnare a lui Dumnezeu. Diferenta dintre om si om este legata numai de gradul de manifestare divina din fiecare”. (A. N. Balasubramanian, despre Yogi Ramsurat Kumar)
„Puranele” (mai precis Sri Bhagavatham) explica Bhakthi Yoga ca o dragoste fata de Dumnezeu, manifestata repetitiv si continuu (prin Pooja – rugaciuni) drept o tehnica  „simpla si usoara” în cadrul Sadhanei spirituale.

Merge de la o asemanare izbitoare, pâna la identificarea cu „Rugaciunea Inimii” a Domnului Isus Christos.

Aceasta Yoga devotionala aplica trei reguli în demersul sau spre desavârsire:
1. învatatura si credinta
2. Dragoste fata de Dumnezeu (Bhakthi)
3. Nama Japa ► tehnica repetitiva, care se face prin recitarea sau cântarea numelui Sfânt


Credinta Indiana (mai ales în India de Sud, Kerala si Tamil Nadu – state vecine) considera mantra „RAM” ca fiind deosebit de puternica si eficace atunci când este incantata.
„Ram” vine de la acelasi Rama. eroul „Ramayanei”, sau, dupa descoperiri mai recente, de la acelasi Rama, facut cunoscut de catre Nicolae Minulescu în „Daksa – Ţara Zeilor”.
În dorinta de „a bea apa direct de la izvor”, am elaborat proiectul : „Dacia – Bharatyia – Line” si m-a facut sa-l contactez în toamna anului trecut (2011) pe maestrul din Kerala, încurajat si placut impresionat de asemanarea de nume. Am avut bucuria de a fi acceptat în Ashram pentru o perioada de 3 luni de studiu.
…Si acum, iata-ma la mijlocul perioadei, care nu ar fi început fara ajutorul financiar extraordinary al „Fundatiei Transilvania” si a câtorva prieteni inimosi, carora am sa le divulg identitatea la momentul oportun.

…Zefirul balanseaza lin si amplu frunzele mari si lungi ale palmierilor, lasând sa patrunda în curtea Ashramului o lumina calda, ce combina un verde din înalt, cu o atmosfera de caldura vibranta, cu usoare accente de racoare la sol, devenita un rosu de pamânt nemaiântâlnit.
La baza cocotierilor, ca niste daruri, nucile cazute de la o înaltime ce depaseste  un bloc cu 6 etaje ar putea fi un real pericol pentru oricine trece pe dedesubt, daca nu ar  exista o protectie divina. Prima noapte, întins pe pat, cu geamurile deschise, printre mantrele si piesele muzicale religioase, auzeam câte o izbitura brutala, care ma ducea cu mintea la vreo actiune „ninja”, un atac în noapte…
Abia a doua zi, iesind sa fac poze în curtea Ashram-lui, am observat nucile de cocos, nemiscate, verzi si pline.

În primele zile m-am simtit ca facând parte din „Cartea Junglei”, un Mowgli ceva mai în vârsta, din Ardeal.
Sa ne imaginam aceasta locatie ca fiind o suprafata pe care o poti vedea cu ochii, atât cât îti permit plantele imense, care-si etaleaza culorile în irizatii luminiscente. Aici nu este deloc greu sa observi aura unei frunze pe cerul senin.
Apa este din belsug, ea venind din pamântul proprietatii si urmareste un vast circuit hidrografic, canalizari si bazinete.
Ventilatorul merge non-stop în camere, iar becurile lampioanelor dau noaptea umbre întortocheate pe solul încalzit… Conceptia si gustul rafinat al gradinilor înconjurate de ziduri de diferite înaltimi si curti interioare special facute pentru flori si arbusti, apartine lui Swami Balachandran, o entitate care înca nu mi se dezvaluie, sporind misterul.

Climatul tropical umed este propice cresterii tuturor sortimentelor de mirodenii, fiind, parca, pe locul 2 în lume la productia de piper, în conditiile în care nu-l produc industrial, ci este pur si simplu colectat de unde l-a pus natura.
Muntii Ghats ating 2500 m si izoleaza  de restul tarii, fiind o pavaza geografica naturala. Kerala îsi deschide plaje întinse spre vest si sud-vest, la Marea Arabiei, fiind stat vecin la Est cu Tamil Nadu.

Venind dinspre Aeroportul International Trivandrum, aflat în capitala statului Thiruvanathapuram, pe un drum national, mi-au disparut complexele drumurilor din România si m-am relaxat total, vazând un nou mod de a circula pe drumul public. Evident, sunt taxi-uri ,dar savoarea o face ricsa, un triciclu motorizat, acoperit, cu doua locuri în spate, din care vezi totul. Simti orice miros de mâncare din curti, condimente sau aromele micilor boutique-uri aranjate de o parte si de alta a drumurilor.

Drumul are  doua benzi, dus-întors si se circula pe partea stânga. 98% sunt motociclete care vin în „cârduri”, claxonând vehement. Am numarat pâna la cinci persoane pe o motocicleta…Exista o linie continua, dar care nu împiedica circulatia pe sens contrar, sau întoarcerea brusca a ricsei pe mijlocul drumului. Au un mod de a circula fara regulile cunoscute în occident, dar cu un soi natural de evitare sau cedare a trecerii, care tine de politete si conjunctura. Este interesant sa vezi cum conducatorul ricsei în care stai tu taie curba peste linia continua, iar din sens opus fac acelas lucru un autobuz si vreo  sase motociclete… Culmea este ca nu sunt coliziuni, desi se circula la minima distanta. Sunt si autobuze fara geamuri,  iar oamenii stau agatati de bare sau pe scari, cu bluzele fluturând în aer, sfidând un pericol care pe ei nu-i poate atinge.

…Un amalgam de culturi si religii care se tolereaza reciproc, într-un context de modernitate si conservatorism. O interesanta combinatie architecturala ce însumeaza eclectismului epocilor si materialul existent la un moment dat, îsi gaseste perfect încadrarea într-un mediu natural… De la case cu creneluri, turnulete, terase si porti din fier forjat cu motive florale flamboyante, la simplitatea supla si ferma a unei tulpini de bambus…

…Si întotdeauna : „NAMASTE”, o formula magica, ce aduce zâmbetul pe buze si un sentiment de iubire neconditionata.